Crăciunul

Spumant premium LUX- Brut Natur alc. 11,5%, Povestea Crăciunul, 2346 cuvinte

                                                           Autor Poveste: Ioana Constantin
                                                       

Fragment din poveste:

     De copil am trăit nu cu teamă, ci cu speranţa că acolo sus cineva ne vede şi  judecă în fiecare clipă a vieţii noastre; că acea putere divină ne îndrumă şi ne iartă, nicidecum nu ne pedepseşte, decât când facem rău cu bunăştiinţă sau când ne bucurăm de răul altuia,, uitând că suntem la fel de expuşi şi binelui ca şi răului, fericirii, cât şi nefericirii. Toţi suntem egali; pe toţi ne doare când ne rănim; toţi suferim, plângem, ne tânguim când dăm de necaz; toţi ne bucurăm când ceva frumos se întâmplă în viaţa noastră.

      Şi, deseori, de-a lungul vieţii, atingem Raiul cu fruntea, în clipele de înălţare sufletească, sau dăm cu sufletul de Purgatoriul Iadului, în clipele de nenorocire.

      Iar mama Stana era una dintre acele femei care, atunci când se duce la biserică, se duce pentru a asculta cuvântul Domnului şi a-l pune în aplicare, nu pentru a vedea cum s-au îmbrăcat femeile în jurul ei, dacă au pe cap baticul când dau Sfânta Liturghie, dacă au stat drept sau strâmb, în picioare sau în genunchi.

      - E păcat, maică! La biserică te duci să te rogi, că de bârfă e timp. Pentru asta sunt clăcile, întâlnirile la porţi; pentru asta trebuie să pierzi timp şi ea timp de pierdut n-are. Mai bine satură porcii, să nu se culce flămânzi; mai bine face o mâncare bună, că şi bărbatul şi argaţii muncesc mai cu spor; mai bine coace ceva dulce, să-şi îndulcească zilele.