La șezătoare

 Chardonnay Alb 2017 sec, alc 12,5%, vol 750ml, Povestea La șezătoare, 1537 cuvinte

                                                                          Autor Poveste: Ioana Constantin

                                                                          Pictor Etichetă: Alina Militaru

Fragment din poveste

        De bucurie că îl iau şi pe el, nu-şi mai încape în piele şi le promite orice.

        Atât le trebuie celor mai mari: că au şi ei de cine râde, că doar şi ei au păţit câte ceva, la rândul lor.

        Seara se spălară, se gătiră cu ce aveau ei mai bun, fetele luară feţele de masă la care coseau, iar fratele mai mare luă fluierul, să horască un pic. Titel îi însoţea bucuros. Doamne, cât tineret, ce veselie, ce frumuseţe!

        Lelea Floarea era înstărită şi avea gospodărie frumoasă, iar fata, Irina, era tare mândră în ia înflorată, cusută numai în flori şi râuri, iar poalele prinse în bete la brâu erau o minunăţie.

        Era de departe cea mai frumos îmbrăcată, căci mamă-sa avusese grijă să nu cheme pe vreuna care să fie mai ceva ca fiică-sa.

        Într-o încăpere, unde făcuse focul, era doar o masă mare şi scaune pe margine. Pe foc fierbea un tuci cu boabe de porumb, iar în cuptor se cocea un  dovleac uriaş, să ajungă la toţi. Plăcintele erau, deja, gata puse sus pe cuptor, să stea calde. Într-un ibric mare, cu piper şi scorţişoară, fierbea ţuică de prună, pe care lelea Floarea le-o servi în ceşcuţe mici de pământ.

       Fetele lucrau cu spor, fiecare la ce se pricepea cel mai bine: unele torceau, altele răsuceau, unele coseau ii, altele feţe de masă, batiste, prosoape. Mâinile alergau sau împungeau cu spor, iar vorbele se legau, cântecele curgeau, picurând dragoste în suflete; flăcăii îşi chemau drăguţele afară.