Valea Rărăului

Șarba, Vin Alb Sec, 2018, Povestea Valea Rărăului, 1333 cuvinte

                                                                           Autor Poveste: Ioana Constantin
                                                                           Pictor eticheta: Alina Militaru
Fragment din poveste:

Noaptea i se părea mai grea, mai neagră și mai apăsătoare ca-n alte dăţi. Luna era ascunsă în nori, pomii parcă aveau mâini cu degete lungi și răsfirate în loc de crengi; câte un țipăt de pasăre tăia liniștea nopții, înfiorând inima de groază.

Călca în apa rece, pășind pe pietre, dar o neliniște ciudată îl încerca: parcă nu era singur, simțea o prezență, dar oricât încerca să spargă bezna cu lanterna nu vedea nimic.

- Care ești, băi,? zise Florică, nemaiputând răbda. Și se opri, ascultând.

Simțea că cel ce-l urmărește se oprise, la rându-i. Porni din nou, cu curaj, doar n-o să se sperie ca o babă! Și pașii lui prin apă se auzeau: talap, talap! ...Și parcă un ecou le răspundea în același ritm: talap-talap! Și totuși, nea Florică era conștient că nu este singur, se gândea că tovarășii lui îi fac vreo glumă, vor să îl sperie în noaptea asta. Că parcă el e prost să creadă aiurelile lor!

- Dumitre, Titică, voi sunteți, măi? Nu primi nici un răspuns, dar apa parcă era vie, parcă avea viață; zgomote ciudate se auzeau dinspre sălcii, hăul ăla de unde venea apă.